știi,
aș cam vrea să mă sinucid.
nu cu o mână, ci cu ambele.
încerc de o oră să dau viața în stânga și-n dreapta
ca și cum m-aș închina cu două mâini la un singur trunchi de copac.
de fapt aș vrea să mă-nsor.
da, da. să plâng la nuntă
până mă îmbăt pușcă, și mai departe
până văd lumea așa cum e ea.
adică, iată-mă!
atârn de mine un glonț, un tăiș
si tot mă vor Dumnezeu, atât de Dumnezeu
încât nu mai spune nimeni nimic
de fapt,
aș cam vrea să mă nasc prematur.
îți spun: salonul șapte, în sertar, iată-mă
mort de-a binelea ca un mire.

crezi că pot să creez pământul?